luni, 25 februarie 2013

Adevăr...

Nu sunt singurul căruia i s-a întâmplat, iar felul în care decurge viaţa îmi spune că nici ultimul. Atunci când spui " lasă-mă în pace " sau " pleacă ", parcă atunci ai vrea ca persoana respectivă să nu te lase, sa vină şi să stea cu tine. Să îţi arate că are nevoie de tine, cum şi tu ai nevoie de ea, chiar dacă " o alungi ". Ne este dor de anumite persoane şi... stăm. Stăm şi aşteptăm semne de la ele. Dar nu ne gândim că poate şi lor le este dor de noi. Iar ca şi nouă poate le este frică de felul in care noi îi vom primi. Poate le este frică de respingere. De ce nu ne găndim mai bine ? Nu îi căutăm noi pentru că ne-ar putea răni... respingându-ne. Dacă ne resping ne rănesc mai rău, dar dacă ne primesc cu braţele deschise ? Dacă le vor sclipi ochii de bucurie că le arătăm ca ne pasă cu adevărat ? Dacă ne va fi bine si nu rău ? Ca să ne răspundem trebuie să incercăm, iar ca incurajare: " Speranţa moare ultima ! " Încearcă... 

Un comentariu: